Niște gânduri…

De ceva timp mi s-au blocat și gândurile, și ideile, parcă și sufletul îmi e blocat cumva. Totuși nu renunț să cred și să sper. De aproape o lună vedem și în comuna noastră cât de mult valorează un om. Mă refer la empatia de care unii dau dovadă, iar alții o mimează atât de fals încât nu provoacă decât dezgust, greață. Pe lângă faptul că nu fac nici doi bani ca oameni, încă mai sunt și ,,showmen” ieftini. Din cei care strigă în gura mare: ,,Hoțul strigă – Hoții!” și se întorc spre tine și te mănâncă cu tot cu măruntaie, savurând fiecare osișor.

Cum ma simt? Hmmm… ca un cal pe care v-ați așezat atâtea poveri până l-ați deșelat. Apoi, fiindcă n-ați avut curajul să îl împușcați, l-ați închis în grajd să nu-l mai vedeți. În singurătatea lui, calul s-a ridicat după un timp, a rupt zăvorul și a ieșit afară schilodit cum era. Ați încercat să-l călăriți iar dar nu v-a mai putut duce, așa că ați crezut că e mai bine să-l scoateți pe poartă afară…

Doar să știți…dacă v-ați luat cal de călărie, mergeți și cumpărati-vă și un pistol și învățați să trageți. Învățați să conservați demnitatea celor care vă poartă în bătălii, celor fără de care n-ați fi putut învinge și n-ați fi ceea ce ați devenit. Învățați să recunoașteți la timp că ați greșit…

Oare totul ce se întâmplă nu e o lecție? Oare nu ar trebui să ne învățăm să fim mai buni toți laolaltă? Sau există vreo selecție de care nu știam? Pe Facebook postați texte de un kilometru, rostiți monologuri întregi despre cum trebuie să fim mai buni, să ne ajutăm, să nu tolerăm și hop! Ne pomenim cum insul te privește cu superioritate, te umilește și îți roade oasele. Cred că aceste nimicnicii care fac pe oițele blânde, dar de fapt sunt niște vampiri, nu fac decât să profite de situații pentru a-și mai lustrui un pic imaginea (imagine pe care o admiră doar cei așa ca ei). Am impresia că unele orgolii sunt atât de imense, încât ajung până la absurditate și ticăloșenie…nu încercați să faceți piedici…eu atâtea cunosc și știu…Santa Barbara I, II, III, o să vă pară floare la ureche…nu încercați, lăsați Răutul să curgă la vale, nu-i schimbați direcția !!!

În fine… un om bun poate șterge tot răul pe care l-au făcut o mie de ticăloși. Pas cu pas încetez să mă mai mir cum unii se fierb în propriul venin, continuând să ungă cu el și pe ceilalți. Eu mă voi spăla de el, cu bunătate și speranță, ei -vor rămâne așa, în propria răutate.

Nu mor caii când vor câinii…!!!

Cu respect, un om!