9 mai. Ce am sărbătorit!?

Ieri, de 9 mai, pe lângă lucru de casă, am ascultat cu atenție canalele la care sunt abonat, pentru mine avea să fie o zi simplă așa cum este deja de 7-8 ani, doar că fotografia din titlul acestui articol, plasată de Alexadru Tănase pe Facebook cu denumirea ”Спасибо деду за победу”… mi-a ridicat o dispoziție (cu muză) pentru a scrie câteva cuvinte, deja voi decideți cu-i sunt ele dedicate, sper mesajul să fie pe înțelesul tuturor, cine nu cunoaște, pune mâna pe istorie…

Știți, eu nu cred că noi putem vorbi despre o scindare a societății, de fapt aceasta este problema elitelor din țară. Societatea, oamenii, în realitate își urmează liderii… ca orice turmă, hai să zicem așa, își urmează păstorul. Și aici este o problemă a noastră, a tuturor, de 30 de ani, din cauză că noi niciodată nu am reușit să ajungem la înțelepciune, să rezolvăm chestiunile esențiale și fundamentale ale unui popor. Este vorba de problema identitară – cine suntem noi în lumea asta, care este trecutul nostru, care este locul nostru? Și atâta timp cât noi nu vom răspunde la aceste întrebări, eu cred că noi nu ne vom mișca înainte…

Și ceea ce vedem afară, în piață, ca să zic așa, că avem un grup care sprijină, umblă cu panglica bicoloră sau cu simbolica sovietico-comunistă, alții cu steagurile Uniunii Europene și drapelele Republicii Moldova este o reflecție a ceea ce se întâmplă între elite. Noi nu am reușit în 30 de ani să coagulăm niște elite politice, care ar fi responsabile și care ar înțelege care este, de fapt, interesul strategic al acestui popor, unde trebuie să ajungem noi…

Pe 9 mai comemorăm eroii celui de-al Doilea Război Mondial și celebrăm Ziua Europei și pacea adusă pe continentul european de victoria asupra nazismului și fascismului. 

Noi 30 de ani nu am făcut nimic, ca să scăpăm de toată chestia asta, pur și simplu nimic. Trebuie să înțelegem că, de fapt, sărbătoarea de 9 mai a fost timp de 23-24 de ani, sărbătoarea-cheie a acestei țări. Independența era o temă secundară, cred că avem circa 10 ani, după 2009 am început să sărbătorim Ziua Independenței și am readus-o acolo unde-i era locul, de fapt, ea nici nu se numea Ziua Independenței, era Ziua Republicii, dacă țineți minte, iar cuvântul acesta l-au scos, că-i deranja pe ei.

Dacă sincer, pe mine mă deranjează sloganurile ”Спасибо деду за победу”, ”Можем повторить”, ”День Победы” – despre care „дед” sau „победа” noi vorbim? Când bărbații de pe teritoriul Basarabiei întâi au fost înrolați în armata română, apoi în 1944 în armata roșie așa că ar fi trebuit să fiți cinstiți „nepoților” spuneți lucrurilor pe nume. Soldații acestui pământ au avut cel mai mult de suferit și aceștea sunt buneii noștri. Pentru mine permanent a fost o zi de comemorare a celor căzuți, dar nu o zi de glorie. Nu îi înțeleg nici pe cei care au luptat (evident nu toți) pentru Independența Republicii Moldova din 1992 contra gardiștilor, cazacilor și rușilor care au atacat în prima zi de război sediul comisariatului de poliție din Dubăsari și în ziua de 9 mai după 100 gr. „фронтовых” să serbezi cu fast „День Победы”, asta cum!? Sau ce au făcut „деды” la Fălești!? În 1949 pe cimitirul soldaților au construit școala rusă. Pe cimitirul evreiesc au construit restaurantul ”Moldova”, pe cimitirul, osămintele celor din localitate au construit stadionul orășenesc. Credeți că toate ororile războiului și a trupelor de ocupație sovietică trebuie uitate?

Dar vouă nu vă este milă de voi și de buneii voștri? Să sărbătorești ,,Victoria”, muncind la nemți? Cum e să ajungi să lucrezi la cei învinși!? Cică victoria buneilor 🙂 Te uiți cum arată Dusseldorf și apoi la Omsk, și cam nu știu care a fost învins, cu capul plin de băutură ,,urlăm” din BMW „Можем повторить”!? Numiți sărbătoare o zi care de fapt e cea mai neagră din istorie, demonstrează încă o dată cât de prost e poporul ăla cotropitor nomad, care apropo și-a abrogat meritele victoriei, și nici azi nu recunoaște că aliații au avut cea mai mare contribuție și nu ei! Unii uită că URSS niciodată nu avea să câștige războiul fără ajutorul Lend-Lease (cine nu cunoaște aceste cuvinte wikipedia în ajutor). Noi cu gândirea noastră la 60-70% din populație suntem mai aprope de India decât de Europa.

Am o familie cunoscută care locuiește în Germania, cu o zi înainte de 9 mai părinții au avut o discuție cu o doamnă din administrația școlii unde învață copiii lor. ”Știu că mâine e o zi importantă în țara ta! Vreau, în numele poporului german să cer iertare pentru tot ce a suferit poporul tău…Cu ochii în lacrimi”…Ce zici…te-a remarcat oarecum!? și nu este pentru prima oară când aud că nemților le este rușine de istorie… Până la urmă ironia sorții, copiii și nepoții eroilor de război, astăzi găsesc refugiu în Germania, fugind de cei pe care cândva i-au apărat și îl numeau PATRIE,…ISTORIA…degeaba e istorie dacă nu am învățat din greșeli!

Ori voi chiar ați uitat istoria!? – peste 84 de ani în urmă, trupele sovietice au invadat România și au anexat un teritoriu care aparținea României recunoscut la Conferința de Pace de la Paris în sistemul de tratate de la Versailles și în urma acestei anexări Basarabia a fost ciopârțită și s-a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească la fel cum se creează acuma republici în Ucraina. În 1944, atunci se reinstaurează regimul comunist, atunci 200 de mii de moldoveni au fost luați în armata rusă contrar convenției de război, 60 de mii au căzut pe front pentru că nu erau pregătiți militar. În anul 1944, 1800 de oameni au fost împușcați fiind considerați trădători. Apoi a urmat foametea, valul de deportări care au dus  în Siberia și Kazahstan peste 700 de mii de moldoveni.

Ori voi ați uitat de Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, unde ei au convenit, în ciuda divergenţelor ideologice, în 1939, un pact de neagresiune, divizând Europa şi mutilând, între altele, Polonia, statele baltice şi România. Consecinţele se fac resimţite şi astăzi. Esenţa acordului oficial era cuprinsă într-o anexă secretă, care prevedea împărţirea Europei în sfere de influenţă germane şi sovietice. Astfel, de exemplu, Estonia, Letonia şi partea de est a Poloniei, precum şi Basarabia românească urmau să intre în „sfera de interes” a Uniunii Sovietice, iar partea occidentală a Poloniei să revină Reichului German.

Câteva zile în urmă am trecut pe lângă monument, nu am fost pe acolo din școală, atunci copil nu mai atrăgeam noi atenție la familiile bătute (înscrise) pe placa memoriei. Am făcut câteva poze, îmi era interesant să găsesc ceva ceea ce nu cunosc. Am găsit exact ceea ce scriam mai sus ”Că în 1944, se reinstaurează regimul comunist și 200 de mii de moldoveni au fost luați în armata rusă contrar convenției de război” După o analiză a familiilor conform listei de pe placă, 90% din ei au decedat sau dispărut fără urme în Polonia, exact în 1944-1945. Dacă cineva are nevoie de informație – solicitați (încercăm să vă ajutăm). Despre toate familiile decedaților se găsește informație. Am luat doar prima familie: Andrițchii Pantelei

Și pe final, despre „Parade” sau cum le numesc eu „Показуха”- În perioada 1945 – 1991, cât mai exista Uniunea Sovietică, au fost organizate patru parade militare. Prima – în iunie 1945, apoi pe 9 mai în 1965, 1985 și 1990. Între anii 1947 și 1965, 9 mai era o zi de comemorare a celor căzuți și o ocazie a veteranilor de a se întâlni. Însă în 1995, în urma eșecului lamentabil al Rusiei în primul război din Cecenia, Boris Elțîn, președintele rus de atunci, a folosit aniversarea de 50 de ani ca oportunitate de PR, organizând o paradă și invitând mulți demnitari străini. De atunci, în Federația Rusă paradele de 9 mai au devenit anuale, iar sub conducerea lui Vladimir Putin acestea au crescut în amploare.

Nu mai vorbesc despre cum în 1949, înainte de a sărbători, 70 ani de naștere a lui Stalin în fosta URSS, au fost împușcați veterani cu handicap,  din cel de-al Doilea Război Mondial. Unii dintre ei au fost împușcați, alții au fost duși în insulele îndepărtate din nord și în colțurile îndepărtate ale Siberiei, fără vinovăție, fără proces sau anchetă, pentru ca ei să nu „jeneze” cetățenii cu aspectul lor. Persoanele cu dizabilități au fost luate din toate orașele mari ale URSS. Au „curățat” țara – oameni fără brațe și fără picioare în mare parte tineri de 20 de ani. Mii și mii de persoane cu dizabilități erau trimise în diferite internate, care însă semănau și cu închisori. De atunci, nu au mai fost persoane cu handicap la paradele veteranilor. Patria Mamă nu și-a mai amintit niciodată de cei mai buni fii ai săi. Până și numele lor au dispărut în uitare…link pentru a citi.

Buneii mei în ziua de 9 mai mergeau să comemoreze pe ce-i căzuți, tăcut, fără panglici și baloane și nu-mi povesteau de război.

Voi ați sărbătorit ce ?!?!

Cu respect, un om!